Bunele maniere şi bunul-simţ merg mână în mână la oamenii de calitate, dar în acelaşi timp, ele dispar, la fel, tot împreună, fapt ce reprezintă o problemă de bază în România actuală.
Codul bunelor maniere nu a apărut ca o invenţie a unui om excentric sau ca nişte reguli impuse de aristocraţia vremurilor (cum mulţi oameni ar crede), el a apărut pe cale orală, venind ca un răspuns firesc, natural, la probleme cotidiene ale societăţii. Bazele sale îşi au originea în antichitate, în spaţiile civice, cum ar fi agora, teatrul sau forumul, fiind utilizat des în arta oratorică, prin care oamenii erau învăţaţi cum să convieţuiască, fără a avea comportamente deranjante pentru cei din jurul lor. Sunt reguli care stau la baza oricărei societăţi sănătoase, civilizate.
Reguli de bază ale „Codului Bunelor Maniere”
1. La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziţii, vom merge îmbrăcaţi elegant.
2. Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.
3. Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuţii.
4. Autoprezentarea se obişnuieşte frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în faţa superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.
5. Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.
6. Când strănutăm, tuşim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanţa sau de relaţia pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi şerveţele sau batistă.
7. La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsaţi să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilalţi pasageri.
8. La masă, se va aplica „Regula gheişei”: Nu suflaţi în mâncare/ceai/cafea! Aşteptaţi să se răcească!
9. De fiecare dată când o doamnă se ridică d
