- Social - nr. 223 / 14 Noiembrie, 2013 Stima de sine reprezinta o nevoie umana profunda si puternica, esentiala pentru o adaptare sanatoasa a individului, adica pentru o functionare optima si implinirea de sine. Cu alte cuvinte, stima de sine reprezinta increderea autentica in propria minte, in propriul discernamant, increderea in capacitatea de a lua decizii corecte si de a face alegeri adecvate. Stima de sine este o dimensiune fundamentala a personalitatii. Ea se refera la raportul pe care il are fiecare cu el insusi. Este o privire judecara despre noi insine, vitala pentru propriul nostru echilibru psihic. Cand este pozitiva, relativ ridicata, ea ne permite sa actionam eficient, sa facem fata dificultatilor existentei. Mai mult decat atat, specialistii sustin ca, dintre toate judecatile pe care le formulam in viata, nici una nu are atat de mare importanta ca aceea referitoare la noi insine. Dupa G. Albu (2002), stima de sine se refera la capacitatea proprie de a gandi, de a face fata provocarilor fundamentale ale vietii, increderea in dreptul si posibilitatea noastra de a avea succes, de a fi fericiti, la sentimentul ca suntem indreptatiti sa ne afirmam trebuintele si dorintele, sa ne implinim valorile si sa ne bucuram de rezultatele eforturilor noastre. Stima de sine coreleaza in mod semnificativ cu rationalitatea, creativitatea si capacitatea de a gestiona schimbarea, cu disponibilitatea de a recunoaste si a corecta posibilele erori. Nivelul global al stimei de sine al unei persoane influenteaza considerabil alegerile pe care le face in viata si stilul sau existential. In acest context, o stima de sine inalta este asociata cu strategii de cautare a dezvoltarii personale si acceptare a riscurilor, erorilor, in timp ce o stima de sine scazuta, in mod constant, implica mai curand, strategii de aparare si de evitare a riscurilor si esecurilor (dupa parerea aceluia