Ieşeanul George Emil Palade se numără printre românii care au revoluţionat lumea prin descoperirile făcute în domeniul biologiei celulare. Munca sa a fost recompensată în 1974 cu Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie.

Omul de ştiinţă George Emil Palade a fost descris drept "cel mai influent specialist în biologie celulară" din istorie. Rezultatele cercetărilor sale, realizate cu intensitate sporită în perioada 1960-1980, constituie şi în momentul de faţă un reper pentru specialiştii care i-au călcat pe urme.

Cu o gândire vizionară, Emil Palade a realizat încă de la sfârşitul anilor 1940 importanţa microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie, disciplina care studiază celule.

După 1946, an în care a emigrat în Statele Unite şi a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York, Emil Palade a dezvoltat împreună cu biochimistul american Philip Siekevitz un sistem revoluţionar de analizare a componentelor celulei prin intermediul microscopiei elecronice.

A reuşit astfel să scoată în evidenţă existenţa unor organule subcelulare cu un rol covârşitor în producerea de energie.

Însă cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine.

În 1974, medicul şi omul de ştiinţă Emil Palade a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei care au avut un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”.

PE 12 martie 1986, preşedintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia Naţională pentru Ştiinţă pentru „descoperirea fundamentală” a unei serii esenţiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.

În 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul naţional „Steaua României”.