Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la naştere şi 30 de ani de când ne-a părăsit Nichita Stănescu. Poetul a avut la Iaşi doi valoroşi şi statornici prieteni. Pe scriitorul Mircea Radu Iacoban, fostul director al Editurii Junimea, editură unde poetului i-au apărut mai multe volume de poezii şi pe regretatul Dumitru Ignea, omul de cultură ce s-a numărat printre iniţiatorii Festivalului “Mihai Eminescu”. Ambii mi-au “dăruit” în premieră câte puţin din poveştile ce îl aveau ca protagonist pe autorul volumului “11 elegii”.

Patriot

Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, poetul îi spunea “Cuzache”. Însă de cele mai multe ori în discuţiile sale se întoarcea la poetul naţional,  Eminescu, numindu-l Mişu. “Prin asta îl aducea în familie, era un fel de preţuire care trecea dincolo de tot ce este ceremonios şi oficial”, a spus Mircea Radu Iacoban. Nichita, care a fost un mare patriot, a iubit mult această ţară şi a respectat istoria ei. Deseori exclama: cutare peisaj este frumos pentru că toată România este, dar nu era un naţionalist afişat. Când a mers o dată la Chişinău, a coborât din vagon la Gară, a îngenunchiat şi a sărutat acel vechi pământ românesc. “Vă daţi seama cum a sunat chestia asta la Chişinău”, mai ales că în acea perioadă, Republica Moldova făcea parte din URSS. “Discursul lui a fost atât de românesc, încât reprezentanţii autorităţilor au şters-o imediat de acolo. Pe Nichita nu puteai să-l opreşti, nu puteai nici să te superi pe el, nimeni nu se putea supăra vreodată. Se treceau în rândul extravaganţelor aceste atitudini ale lui, puse în evidenţă la Chişinău”.

Legat de evenimentul basarabean, Ignea a povestit: “Poetul a spus o chestie frumoasă la Chişinău - a luat cuvântul în faţa unei săli arhipline şi a zis: în sfârşit, am venit de la mine de acasă la mine acasă…La fiecare întrunire, cu fiecare ocazie cu care Nichita avea de luat cuvânt