Presiunea imensă, lipsa garanțiilor, experiențele personale - câteva dintre motivele pentru care campionii din tenis își țin departe copiii de arenele de tenis.

Șansele de succes în tenis sunt mici și în scădere de la an la an, pe măsură ce tenisul se dezvoltă în tot mai multe zone de pe glob. Jocul cere acum mai multe calităție atletice, mai mult antrenament și mai multă răbdare de la jucători, care încep să culeagă rezultatele mai degrabă în jurul vârstei de 20-25 de ani, decât în adolescență. Tenisul a fost mereu un sport dominat de puțini, iar dificultatea de a sparge monopolul, tot mai mare.

Competiția este foarte obositoare, atît din punct de vedere fizic, cât psihic, iar aici nu există colegi de echipă cu care să împarți greutățile. În autobiografia sa, Andre Agassi a numit tenisul "cel mai singuratic" sport. Comparativ cu alte sporturi individuale, în tenis te lupți cu alți jucători, nu cu niște timpi, cu un barem sau cu un juriu. Antrenamentul, concentrarea și rutina nu-s suficiente. Faptul că sunt zi de zi la mâna unui alt adversar le supune mintea jucătorilor la cazne dintre cele mai grele. Jucătorii tineri suferă. La orice turneu de junori la care asiști, exclamațiile micilor tenismeni frustrați variază de la "Nu pot!" la "Nuuuuuuuu!". La turneele de vârf, nivelul de joc e mereu excelent: se servește puternic și se schimbă lovituri tehnice. Cu toate acestea, puțini dintre acești juniori au șanse să devină profesioniști. Și chiar dacă o fac, câștigurile nu sunt garantate. O accidentare înseamnă o scădere a câștigurilor, iar ieșirea din top 50 este echivalentă cu bani foarte puțini.

Lindsay Davenport, fostul număr 1 WTA, acum mama unui băiat și a două fete, explică: ”Îmi place sportul, aşa că mi-aș dori ca ei să învețe să joace, dar am emoții groaznice în ce privește perioada de juniorat și de turnee". "Junioratul în tenis e ceva foa