Unda de soc a vestii ca Traian Basescu ar putea sa il sustina, la o adica, pe Crin Antonescu, daca acesta ajunge in turul doi la prezidentiale intr-o confruntare cu un candidat al stangii - oricare ar fi el, a produs o panica fara seaman intre cei din urma fideli ai presedintelui. E de inteles.

In fond, oamenii se obisnuisera cu profilul de coabitant al lui Victor Ponta, facusera eforturi sa il integreze in schema de gandire si valori si il vedeau, oricat de paradoxal ar fi putut suna, drept urmasul care sa preia puterea cu voia si blagoslovirea presedintelui.

Insa putini au anticipat ca socotelile presedintelui nu urmeaza mai niciodata calculele si previziunile care se fac din afara intereselor strict personale ale omului Traian Basescu. In functie de obiectivele pe termen lung, domnia sa isi construieste si agenda de campanie pe care sa o urmeze. Din aceasta cauza, daca interesele pe termen scurt ale presedintelui au impus folosirea puterii premierului in scopul obtinerii unor beneficii concrete, atunci acordul de coabitare a fost respectat atat timp cat derularea lui au condus catre implinirea acestora.

Ne putem gandi aici doar la "intelegerea" pe numirea sefilor procurorilor, coabitare care i-a permis lui Traian Basescu sa o pastreze pe Laura Codruta Kovesi in fruntea DNA. Asa cum putem sa ne imaginam ca pactul dintre premier si presedinte a fost bun atat timp el i-a dat o pauza de respiro lui Traian Basescu si i-a permis sa isi refaca imaginea pe spinarea procentelor uriase ale lui Victor Ponta si ale USL de la alegeri. Permitandu-i totodata atat sa isi revina cat sa inceapa si procesul de eroziune al aliantei. La o gramada pe probleme care cu siguranta ca nu avea cum sa le faca fata, cate un branci de la Cotroceni a fost suficient pentru accelerarea lor.

Insa aparentele obiective de parcurs ale presedintelui nu av