În momentul în care s-a înfiinţat Uniunea Social Liberală, la început de 2011, binomul Ponta – Antonescu funcţiona pe coordonate cu totul diferite: preşedintele PNL era actorul politic matur, cu magnetism electoral, confirmat la alegerile prezidenţiale din 2009; Victor Ponta era tânărul şi surprinzătorul preşedinte al PSD, neverificat în bătălia politică la nivel înalt şi care nu reuşise încă să se impună în faţa baronetului local.

Este de-acum celebră o declaraţie de-a lui Traian Băsescu după o consultare cu opoziţia în care-i spunea lui Ponta: "ce vă faceţi acum, că nu mai e Antonescu lângă dumneavoastră să vă şoptească ce să spuneţi?"

Au trecut însă doi ani de-atunci şi lucrurile s-au schimbat fundamental: tânărul PSD-ist a preluat frâiele USL imediat după ce a devenit prim-ministru. A făcut-o cu naturaleţea politică specifică celui care are pâinea şi cuţitul resurselor bugetare. Când ai an de an de împărţit o plăcintă de aproape 40 de miliarde de euro, când presa vrea să te transforme în starletă de televiziune, e relativ simplu să îi iei faţă unui om a cărui singură replică este "jos Băsescu!"

Între vara lui 2012 şi vara lui 2013, Antonescu a avut un an negru din punct de vedere al anvergurii politice. Poate suna paradoxal dacă ne gândim că USL a câştigat alegerile parlamentare cu 60% din voturi şi reprezintă, în mod real, peste 70% din Legislativ. Dar realitatea obiectivă este că, într-un an, Antonescu a coborât vertiginos la capitolul percepţie publică. De unde până în 2012 era pe primul loc în sondajele de opinie la capitolul încredere, acum a ajuns la acelaşi nivel cu Traian Băsescu. Dacă până în 2012 era actorul politic dominant în USL, în prima parte a lui 2013 a părut la cheremul lui Ponta şi al PSD în ceea ce priveşte susţinerea pentru funcţia de preşedinte. De unde până în 2012 a fost un preferat al mass media, datorită stilului retoric e