Suntem în stare de război. Unul cotidian în care promulgatorul, imparţial ca tot românul, pune zilnic caca pe clanţa guvernului. Locatarii de-acolo, bieţii, stau mai mult cu mâinile în buzunare, să nu se vadă ce-au păţit, dar nu se gândesc că în jurul lor pute de a început să strâmbe nasul până şi poporul electoral, un domn ştiut ca fiind obişnuit să calce mereu în rahaţi.

Ca să mai scape de clanţă, roşii şi gaze, prim-ministrul nostru s-a dus în vizită de imagine la perfidul Albion. Acolo a făcut şi o faptă bună, că a listat la bursă romgăzarii noştri. Este un pas mic pentru el, dar unul uriaş pentru omenirea dintre Sulina şi Curtici, două localităţi pe care mă mir că nu le-au sesizat încă ăia care organizează parada gay, un fel de „Strângeţi cercu’!” mioritic.

Listarea Romgaz, firmă de stat, la bursa din Londra, este prima acţiune de acest gen a unui guvern din România în cei douăzeci şi trei de capitalism turbo. Premierul vorbeşte de vreo patru miliarde de euro în total, iar gândul meu aleargă voios cu paru-n mână la Petre Roman, ăla care făcea gât cu „industria română este un morman de fiare vechi”, tunarul care a dat semnalul distrugerii în ţara asta. La câte fabrici erau, dacă măcar jumătate erau vândute corect şi la timp, era o veselie în patria noastră de îţi părea rău să mai mori! Ca să nu mai vorbim de regiile de stat, între care sectorul petrolier, ce ar fi adus, numai el şi zăcămintele din subsol, spre zece miliarde de oiro!

Îmi amintesc ce au făcut germanii federali ai lui Herr Varză cu industria dederistă: au creat o agenţie de stat, „Treuhand”, care a privatizat 6.500 de uzine, fabrici şi ateliere, dar şi 2,4 milioane de hectare de teren. S-au vândut întreprinderi şi cu o marcă, dar unor producători serioşi de profil, nu unor borfaşi dâmboviţeni sau slugilor lor. E-adevărat că orice revoluţie e declanşată de naivi, continuată de imp