Conducător al băncii centrale a statului român într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa (1914-1921), Bibicescu a avut de-a lungul vieţii preocupări dintre cele mai variate: ziarist de marcă, culegător de folclor, teoretician, dar şi practician al domeniului economic, pasionat bibliofil.

Publicist, om politic şi economist român, guvernator al Băncii Naţionale a României (1916 - 1921). Ioan G. Bibicescu s-a născut la 8 noiembrie 1848 în localitatea Cerneţi, reşedinţa de atunci a Mehedinţiului, dintr-o familie de moşneni. Tatăl, Gheorghe Bibicu, era moşnean din satul Colibaşi, mama, Ioana, fiica lui Ionaşcu Mazilu din localitatea Bâltanele – Mehedinţi. Începe şcoala elementară în localitatea natală şi o continuă la Turnu-Severin. Frecventează cursurile Colegiului „Carol I” din Craiova, fiind o perioadă de timp coleg cu Alexandru Macedonski. Într-o scrisoare autorul Nopţilor îl numea pe Bibicescu „vechiul meu camarad de şcoală”. Ioan G. Bibicescu începe în 1870 studiile de drept la Bucureşti, pe care le continuă la Paris.

Revenit în ţară acceptă un modest post de copist la primăria Capitalei, unde-l cunoaşte pe C.A. Rosetti, care-i apreciază ideile sale progresiste şi-l angajează în redacţia ziarului „Românul”. Pe lângă apreciatele sale articole, Ioan G. Bibicescu publică şi câteva „povestiri romanţioase”, în traducere, din limba franceză. Timp de 12 ani a dobândit la „Românul” o bogată şi utilă experienţă în domeniul publicisticii. Continuă să publice în „Dorobanţul” – periodic pe care-l înfiinţează în timpul războiului de independenţă din 1877-1878 şi la ziarul „Renaşterea”. La 1 februarie 1887 fondează ziarul „Unirea”, cu apariţie până la 1 iulie 1888, în a cărui redacţie îl atrage şi pe M. Demetriade, care publică şi tălmăciri din Emile Zola. Devine, apoi, redactor la ziarul „Telegraful”, înlocuindu-l la direcţie pe I.C. Fundescu şi schim