"Batalia pentru Liga", pseudo-campania dusa de cei doi candidati la alegerile LPF de joi, este pe final. Gino Iorgulescu a apelat la cea mai puternica arma de care dispune, relatiile la cel mai inalt nivel in lumea politica, iar Dragomir, disperat, si-a tras ultimul cartus.

Ziua de miercuri a fost una de referinta pentru fotbalul romanesc si, generalizand putin, chiar pentru intreaga societate romaneasca. Doi oameni se lupta pentru postul de presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, una dintre cele mai importante functii din "sportul rege" de la noi. Niciunul nu este interesat de binele fotbalului, ci isi foloseste propriul grup de interese si presiune pentru a se impune.

De cand a aflat ca ar putea avea un contracandidat puternic, Dumitru Dragomir a facut tot posibilul sa blocheze o eventuala lupta electorala. Mai intai, a trecut sub tacere data alegerilor de la Liga, inoculand chiar ideea ca LPF va organiza alegerile in vara lui 2014, inainte sau imediat dupa cele de la FRF.

Apoi, a amanat pana in ultima clipa anuntul propriei candidaturi. E drept, a lasat sa se inteleaga ca isi doreste inca un mandat, insa nu de putine ori a anuntat ca "se gandeste serios" la retragere, dupa modelul Mircea Sandu.

In fine, si-a depus candidatura atunci cand credea ca e ultima zi in care acest lucru este posibil, sperand ca a dat lovitura decisiva. N-a fost sa fie asa si imediat a inceput sa-l cuprinda disperarea.

De cealalta parte, Gino Iorgulescu a parut inspaimantator de sigur pe el. Si-a depus dosarul dupa Dragomir, stiind sigur ca statutul Ligii, care nu este public, ii permite acest lucru.

Dupa aceea, aproape ca a refuzat sa-si faca macar ceva ce sa semene cu o campanie electorala. Chiar si aparitiile in mass-media au fost putine si extrem de vagi. Gino vrea sa fie "mai bine" decat este in prezent, insa