V-aţi uitat vreodată la o cutie de DVD-uri cu Seinfeld, Roma sau Breaking Bad, la rînd? Dacă da, suferiţi de o boală numită în engleză binge watching sau binge viewing. Boala nu-i chiar aşa de boală, dar se răspîndeşte tot mai mult şi ar putea fi numită în română, cu aproximaţie, „bulimie de serial“. Acest fenomen îl transformă pe telespectator din cartof de canapea în căpcăun audiovizual şi schimbă fundamental business-ul la care ne referim.
DE ACELASI AUTOR Jurnalistul implicat şi virtuţile lui Noi şi tableta Cabliştii, noii gatekeeperi Ce e exclusiv atunci cînd totul e exclusiv? Anii ’80, cei în care CBS-ul îşi înnebunea publicul terminînd un sezon de Dallas cu întrebarea devenită proverbială „Cine l-a împuşcat pe JR?“, pentru a rezolva enigma doar peste cîteva luni, sînt de mult istorie. Cliffhanger-ul, acel gen de aşteptare creată de scenarişti de la un episod la altul sau chiar înaintea pauzelor de publicitate, e mai puţin util decît în trecut. Azi, serialele se consumă în porţii mari, mai multe episoade de-a rîndul, de pe DVD sau Blu-Ray, site-uri de video on demand, ca Netflix, Amazon sau Hulu. Sau chiar piratate, de pe Internet. Fenomenul a fost remarcat de mai multă vreme, dar în decursul acestui an a fost consacrat de un serial care a făcut vîlvă, intitulat House of Cards. Serialul a fost distribuit nu pe un post TV, ci pe popularul (în SUA) Netflix, un serviciu de închirieri de DVD-uri care s-a transformat cu succes în platformă de video on demand, în epoca digitală. Pentru cine nu e familiarizat cu termenul, video on demand (VoD video la cerere) înseamnă oferta de seriale, filme, concerte şi altele, la cerere, pe o platformă de Internet sau prin intermediul televizorului. În România, servicii ca Voyo, AntenaPlay, SeeNow sau DolceTV.ro testează şi ele această modalitate de distribuţie, dar nu au oferta şi numărul de abonaţi ale unui Netflix din
