Personalitate marcantă a societăţii româneşti, Marin Voiculescu (1913-1991) este unul dintre savanţii originari din Giurgiu care au dezvoltat sistemul medical prin studiul asupra bolilor infecţioase.
Născut la 3 august 1913 într-o familie de învăţători de pe strada Dunării, Marin Voiculescu. Este elev al Liceului „Ion Maiorescu” din Giurgiu unde îi are ca dascăli, printre alţii, pe Dan Barbilian, Savin Popescu sau Victor Karpis. Obţine premiul I în fiecare an şi publică poezii în diferite reviste locale.
Bun vorbitor de latină, greacă şi germană, scria în gotică sau greacă cu aceeaşi uşurinţă cu care se exprima în limba română. Paradoxal a ceea ce se spune acum despre medici, Marin Voiculescu avea un scris atât de îngrijit şi caligrafic încât se spunea că vine cu lucrările scrise de acasă.
Colecţia impresionantă de tocuri şi peniţe îl determinau să caligrafieze în gotică sau slavonă, imitând vechile ceaslovuri.
Admirator al lui Tudor Vianu
Între 1931 şi 1938 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În timpul liber, mergea la Universitate pentru a urmări cursurile lui Tudor Vianu (un alt giurgiuvean cunoscut) despre poezia germană şi operele acestuia.
Pasionat de literatura, poezia şi filosofia germană, putea recita în germană din poeziile lui Heinrich Heine, Friedrich Schiller sau Rainer Maria Rilke.
În 1938 termină facultatea ca şef de promoţie cu media 10 şi este repartizat la Spitalul de Boli Infecţioase Colentina.
Trei ani mai târziu îşi susţine teza de doctorat „Contribuţiuni la studiul febrei tifoide”
În 1946 scrie un manual cu tehnici de laborator cu numeroase schiţe şi desene originale care este reprodus în sute de exemplare prin sapirografiere special pentru studenţii şi tinerii doctori.
Pionier în tratarea bolilor infecţioase @
