- Social - nr. 223 / 14 Noiembrie, 2013 Mai zilele trecute s-a facut oarece "caz”, "valva” de faptul ca, pe la birourile parlamentare din teritoriu, unii alesi si-au angajat – asa, ca-n familie – sotii, cumnati, copii, nepoti sau alte rubedenii. Nimic nou. Practica e veche. Cazuri similare au fost semnalate si in alte legislaturi, desi, cel putin teoretic, asa-zisul "conflict de interese” este combatut. Ei, si? Dar parca numai la nivel parlamentar s-a practicat obiceiul angajarii rudelor pe la diverse birouri? Nicidecum. El este intalnit si in sferele, la fel de inalte, ale guvernului, precum si in promovarea – tot pe criterii de nepotism – in consiliile de administratie ale unor societati pe actiuni de interes national. O mica paranteza: in mod normal, in vremurile de criza, precum cele de acum, conducerea unor ministere ar trebui preluata – ca-n tarile civilizate –, macar temporar, de cei mai competenti si neutri profesionisti. Si nu doar la nivel central, ci si local. Asta, in numele supravietuirii societatii. Termenul care defineste un astfel de profesionist, neimplicat politic, este cel de "tehnocrat”. Problema e ca tehnocratii adevarati fie ca au plecat din tara, fie nu doresc (nu au dorit) sa lucreze cu fosta si actuala clasa politica. Si atunci? O serie de domenii de interes national au fost ori sunt conduse fie de persoane incompetente – care numai "tehnocrate” nu sunt –, fie de oameni care, pe deasupra, au si probleme cu justitia. O analiza a ministrilor care, din acest motiv, au fost schimbati din Guvernul Ponta, in ultima perioada, este mai mult decat concludenta. Mai jos, insa – la nivelul consiliilor de administratie –, exemplele sunt si mai edificatoare. Pentru ca discursul tehnocratic este la moda in Europa, si politicienii nostri, lipsiti de spirit creativ, se dau drept "tehnocrati”. "Am fost numit in calitate de tehnocrat, nu de politician”, ne spu