Fotografia cu Batman am văzut-o pe pagina de Facebook a unui prieten şi pe lângă amuzantă, mi s-a părut relevantă pentru nebunia care pare să-i apuce în primul rând pe comercianţi, cu vreo două luni înainte de Crăciun. Magazinele au de câteva săptămâni pe rafturi moşi crăciuni din ciocolată, de la televizor ne bâzâie pe la urechi reclame care insistă să cumpărăm diverse chestii de care nu avem nevoie, dar care cică aduc Crăciunul mai aproape, iar artiştii ne anunţă concertele pentru care să cumpărăm bilete cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Dacă aş fi scris toate astea cu câţiva ani în urmă, ar fi fost altceva, dar de când am copii trăiesc într-un Paşte şi într-un Crăciun şi în diverse alte sărbători prelungite. Fetiţa mea s-a apucat să-i scrie Moşului de prin septembrie, iar pe peretele din sufragerie avem un calendar unde tăiem zilele care trec în aşteptarea Crăciunului. Odată la câteva seri îi spun, că n-am de ales, unde vom aşeza bradul, cu ce îl vom împodobi, de unde vine Moş Crăciun, cum e îmbrăcat, ce cadouri va lăsa sub brad şi cât de cuminte trebuie să fie totuşi ca să primească un „costum de zână balerină“, care costă cât nu face, după părerea mea, dar pe care l-a văzut într-un hypermarket şi pe care Moşul va trebui să-l cumpere de acolo şi să i-l aducă. Şi nu trebuie să uităm să-i lăsăm prăjiturele şi un pahar cu lapte, pentru că Moşul e obosit şi flămând după atâta umblat prin lume.

Fericirea din ochii ei când îi povestesc despre Crăciun m-a făcut să-mi schimb perspectiva asupra acestei sărbători, pe care o cam uitasem până să fiu mamă. Deşi noiembrie, nu mă mai deranjează reclamele mult prea timpurii şi nici produsele cel mai probabil din stocul rămas de la Crăciunul trecut, de pe rafturi.

În fiecare zi, fetiţa mă întreabă când va ninge, când va veni iarna şi-mi spune că ei îi place frigul, îi place zăpada, îi place să facă oameni