Constantin Noica spunea că lansajul filozofic poate porni de la absolut orice lucru de pe lumea asta. Cu alte cuvinte, în ochii filozofiei, nu există lucru banal. Aşadar, mă simt încurajat să vă împărtăşesc ceea ce am aflat despre scobitori. Obiecte simple, prea simple pentru a ne solicita atenţia. Dar există o poveste a lor. Care spune ceva despre noi toţi. Putem cunoaşte mai bine lumea din jurul nostru şi, în final, pe noi înşine, din istoria lucrurilor mărunte care ne înconjoară. Americanii au dezvoltat o adevărată tradiţie a acestui fel de a redescoperi lumea plecînd de la detaliile aparent insignificante. Orice obiect banal, asupra căruia nu zăbovim deloc în reflecţie – precum suportul pentru pahare din automobil, pasta de dinţi, agrafa de păr, elasticul, acul de siguranţă, guma de mestecat etc. – are o istorie care, uneori, e la fel de pasionantă şi de elocventă precum e istoria unui imperiu. Astfel, descoperim un efort de inventivitate demn de o mare creaţie artistică, împrejurări anecdotice care fac de ruşine pe cei mai buni scenarişti de film, calcul briliant de marketing, inspiraţie divină, persistenţă şi, nu în ultimul rînd, acea doză de mister care face ca, în cele din urmă, unele obiecte să însoţească omul pentru lungi perioade de timp, iar altele – nu.

DE ACELASI AUTOR Visul Lazurkinei – o amintire cu Vladimir Dr. Ponta se uită la Poarta Sărutului ca la poarta nouă Cianuri şi cutremure – cine ce ar trebui să ştie? Basarabia mea Scobitorile sînt cu noi de multe veacuri. De cînd rămîne mîncare între măsele. Craniile neandertalienilor arată că dinţii erau frecvent curăţaţi cu o unealtă de genul scobitorii. În Antichitate, din Mesopotamia pînă la Roma, scobitorile deveniseră mici obiecte preţioase – erau confecţionate din aur şi chiar bătute în pietre. Sigur că oricine voia să folosească o scobitoare lua o bucăţică de lemn, o cioplea cît putea de