În urmă cu 20 de ani, clinicile medicale private nu existau (şi nici majoritatea românilor nu concepeau că ar fi posibil „să plătească“ pentru propria sănătate), iar spitalul era instituţia de stat care făcea, în final, diferenţa între viaţă şi moarte. Faptul că astăzi se fac studii, în paralel, despre cele două tipuri de servicii medicale demonstrează că între ele a început să existe o concurenţă. Iniţial, erau puţini cei care apelau la servicii medicale private, din cauza banilor, dar şi a neîncrederii (s-a întîmplat la fel şi cu şcolile particulare, pe vremea cînd tot ce nu aparţinea de stat era privit drept un moft neprofesionist). După o vreme, boom-ul clinicilor private a fost provocat şi de companiile care au început să le ofere pe gratis angajaţilor accesul la acest tip de servicii, creînd astfel obişnuinţe şi schimbînd o mentalitate. Astăzi, însă, într-o clinică privată, micile cozi care se formează nu mai sînt cele de la recepţia pentru abonaţi, iar în ultimul timp, am văzut mai mulţi oameni care scot din buzunar bani (şi de obicei e vorba de mai multe sute de lei), şi nu un card inscripţionat cu numele clinicii. Probabil că aceştia, dacă vor reveni, se vor abona. Avantajele unei clinici private ar fi aparatura performantă şi medicii buni (de fapt, aceiaşi de la stat). Pe de altă parte, dacă problemele sînt mai grave şi mai complexe, chiar medicii de la clinicile private te redirecţionează tot spre acelaşi spital de stat. Iar dacă vrei să cîştigi timp şi să nu plăteşti nimic, mergi tot la stat. La Urgenţe.

Cum să păcăleşti sistemul?

DE ACELASI AUTOR Groapă din Carpaţi Ajutor de florăreasă Bilete de papagal Fotograful amator De multe ori, am senzaţia că medicii internişti merg pe ghicite sau îşi dau, pur şi simplu, cu părerea. Însă în lipsa rezultatelor unor analize, investigaţii etc., nici n-au ce face altceva decît să te întrebe unde te doa