De atîtea ori s-a pus întrebarea ce trebuie să facem din Bucureşti, încît răspunsurile între care avem de ales au fost ale unor personalităţi cît se poate de diferite: de la Martha Bibescu la Marcel Iancu, de la N. Iorga la G.M. Cantacuzino, de la Dem. Dobrescu la G. Călinescu. Am adunat, odată, într-un volum necitit de nimeni, o parte dintre aceste idei despre destinul Capitalei, ştiind că lista întreagă a celor care au avut de spus un cuvînt în această privinţă ar fi mult mai lungă, dar am lăsat locul cel mai larg pentru profesionistul de cel mai înalt nivel, inginerul Cincinat Sfinţescu, căruia i se datorează, din 1919, planul general de sistematizare a oraşului. La cartea sa Pentru Bucureşti, din 1932, voi reveni cu altă ocazie. Singura scuză că nu-l pomenisem pînă acum şi pe C. Argetoianu era dificultatea de a regăsi broşura lui, pe care am descoperit-o azi-dimineaţă într-o norocoasă vizită la Anticariatul „Unu“. Se putea să lipsească dintre participanţii la această mare dezbatere omul al cărui nepotolit dinamism a răvăşit viaţa noastră politică timp de 25 de ani, pînă în 1940?

DE ACELASI AUTOR Monumente istorice şi oameni celebri Cronica unei morţi anunţate Un petec de plan Fantoma unui cinema Sub titlul Bucureştii de azi şi de mîine din punct de vedere urbanistic, un volum de numai 50 de pagini reuneşte două conferinţe – una din 1927 şi alta din 1929. Cel mai curios este că pe copertă nu apare nici o dată, dar semnătura unui cititor pe exemplarul meu ne orientează către 1946. Autorul se justifică prin actualitatea subiectului pentru tipărirea acestor observaţii, „deşi a trecut atîta vreme peste ele“. El se prezintă ca „urbanist în halat şi în papuci“, însă aduce un omagiu primarului în funcţie, „cel mai dinamic pe care l-au avut Bucureştii“, care „luptă din răsputeri în potriva politicianismului de club şi a sărăciei generale.“ L-aţi recunoscut pe C