Aflăm cu relativă surprindere că familia Cârpaci din Timişoara, cea care a evacuat un spital dintr-o clădire pe care a dobândit-o, are nu mai puţin de 144 de proprietăţi imobiliare. Un veritabil imperiu. Cine este acest Cârpaci?

Un ţigan care şi-a făcut averea în străinătate (el ştie cum), iar cu banii câştigaţi a început să achiziţioneze străzi întregi din Timişoara. Nimeni şi nimic nu i-a stat împotrivă. Ba, din contră, avocaţi şi notari, funcţionari ai municipalităţii s-au pus cu toţii în slujba sa şi l-au ajutat să-şi mărească imperiul.

Nu este unicul caz în care grupări interlope specializate în lovituri în străinătate, folosesc capitalul astfel acumulat pentru a-şi constitui averi impresionante şi pentru a-şi mări capitalul prin camătă sau prin investiţii profitabile. Fraţii Cămătaru, cei care aveau o adevărată grădină zoologică la ranch-ul lor de lângă Bucureşti, sunt un alt exemplu, actualizat şi de faptul că judecătorii s-au dovedit clemenţi faţă de Sile şi l-au pus în libertate. Din puşcărie, însă, Nuţu îşi conducea cu mână de fier afacerile, procurorii găsindu-i, la o percheziţie în celulă, chiar caietele contabile.

Desigur, poliţia şi justiţia luptă pe cât pot împotriva clanurilor mafiote. Poliţiştii care nu se dau cu ei pe o mână de dolari, îi umflă şi îi predau procurorilor şi judecătorilor, dintre care unii, mai slabi de înger, îi eliberează, iar alţii îi condamnă. Nimeni nu se atinge însă de averile lor, de construcţiile lor financiare. Cu averea la adăpost, capii riscă cei câţiva ani de puşcărie pe care-i primesc de la stat, în timp ce afacerile le merg în continuare ca unse.

Chiar să nu se poată face nimic împotriva acestui flagel? O fi proprietatea sfântă, dar trebuie văzut şi ce fel de proprietate este, cum s-a format şi în ce condiţii. Americanii au rezolvat în mare problema Mafiei atunci când au