- Editorial - nr. 223 / 14 Noiembrie, 2013 Faptul ca ungurii si maghiarii de la noi ne pun atatea probleme existentiale ne indeamna sa patrundem cat mai adanc la radacinile acestui rau pentru a vedea care sunt cauzele si originile lui. Intrebarile cu privire la atitudinea si comportamentul lor sunt cu atat mai mari cu cat ii avem in contrast pe finlandezi, frati de sange ai maghiarilor, dar niste oameni "painea lui Dumnezeu” , care au stiut in ce directie sa-si foloseasca calitatile si demnitatea, edificand in cele din urma o tara si o civilizatie de admirat in toata lumea, si de la care avem cu totii ce invata. Daca fondul genetic initial este acelasi, ne punem fireasca intrebare care au fost factorii atat de puternici care si-au pus amprenta pe dezvoltarea lor atat de diferita, incat practic sunt de nerecunoscut ca frati? Fata de unguri si de maghiari, evident si de secui, de altfel, oameni de isprava ca indivizi, dar extrem de dificili la nivel de comunitati sau cand se socializeaza intre ei, exista o nemultumire generala nu numai la noi, in Romania, ci in toate tarile cu minoritatile acestei etnii. Intrebat de catre un reporter al revistei Formula AS, daca si Slovacia are probleme cu maghiarii ce locuiesc acolo, ambasadorul acestei tari la Bucuresti, Excelenta Sa, Jan Gabor, a raspuns tot cu o intrebare: "Cunoasteti vreo tara cu populatie maghiara in interiorul ei, care sa n-aiba probleme cu maghiarii sau cu Ungaria?”. Lucrurile sunt clare, numai ca gravitatea acestei situatii depinde de exigenta si seriozitatea cu care institutiile statului raspund la aceste forme de manifestare. Daca in Serbia si Croatia nu se prea misca in front, iar in Slovacia situatia a fost transata cu multa barbatie, la noi lucrurile au fost mereu lasate in coada de peste, astfel incat o minoritate a ajuns in situatia de a se pune de-a curmezisul, ea incercand sa dicteze evolutia societa