Dacă visezi să ajungi scriitor în România, atunci pregăteşte-te să faci foamea. Dacă vrei să clămpăneşti la pian, în concerte, sau să ţopăi în „Lacul lebedelor“, atunci ia-ţi gândul ăsta, bagă-te manipulator în supermarket!
Cu actoria e mai uşor, culegi aplauze cu stomacul gol pe scenă, dar poţi să prinzi nişte roluri mari în nişte reclame mici la TV. Nu e loc de artişti în România. Artiştii sunt nişte „întreţinuţi“, iar statul nu are bani pentru cultură. (Ai văzut ce-a zis Ponta, la anu’ vor creşte accizele.).
Mai mult, ca artist, în România, nu ai public, nu ai consumatori, nu ai piaţă. (D-aia insist să te faci manipulator în supermarket, acolo e cerere de papa!) Cererea de „acte“ de cultură e redusă, ai auzit şi tu ce scrie în Eurobarometrul Cultural al Comisiei Europene: 51% din români au citit cel puţin o carte în ultimul an, 17% au intrat într-o bibliotecă, 15% au fost la teatru, 21% au vizitat un muzeu ori o galerie de artă şi 25% au mers la un concert, repet, în ultimul an! N-ai auzit de Eurobarometru? Mai bine!
Suntem săraci, cultura nu ne ţine de foame, cu banii pe-o carte mânânci două zile. În orăşelul tău în care opreşte un singur accelerat de Bucureşti, nu sunt şanse să ajungă un teatru, un concert de cameră, vreo caravană cu Gabriel Liiceanu citind din ultima sa carte, „Dragă turnătorule“, şi nici Bănică Jr. nu va cânta „Veta, mi-ai stricat chiuveta!“. Poate un circ să nimerească din întâmplare, dar circ vezi toată ziua la TV.
Suntem din naştere un popor talentat, cultural, inspirat, la ce ne mai trebuie cultură!
Se poate trăi şi fără cultură în orăşelul în care te-ai născut. Se poate şi fără librărie, şi fără cinematograful transformat în club, şi fără căminul cultural în care se ţin nunţi şi botezuri (ah, ce „Cântarea României“ se făcea la cămin!), fără căldură, fără canalizare, fără butelie şi fără servici
