În conditiile dramatice ale verii lui 1940, unii se îndoiau ca editia Universitatii Populare va putea avea loc. De aceea, prin „Neamul Romanesc” se confirma desfasurarea cursurilor. Erau concepute ca un mijloc de refacere a sperantei românilor în reintrarea în dreptul lor.

Pregatirea fusese facuta printr-o campanie de presa; nu era numar al ziarului „Neamul

Românesc” unde sa nu fie abordata tema pierderilor teritoriale. Cenzura, desi foarte aspra, nu a intervenit niciodata. Cum presa oficiala a regimului carlist nu putea sa adopte o atitudine dura fata de U.RSS, ca sa nu provoace o reactie diplomatica, sentimentul larg popular era lasat sa se exprime prin „Neamul Românesc”, ajuns tribuna principala de condamnare a agresiunii Sovietelor. Pe 3 iulie începea republicarea unor fragmente din volumul lui Nicolae Iorga La vétitésur le passé et le présent de la Bassarabie, aparut în 1922.

Pe 4 iulie, încadrat într-un chenar negru, de doliu, aparea articolul lui Nicolae Iorga „Boierii” din Basarabia, ca raspuns la propaganda sovietica de incriminare a „jefuirii” Basarabiei de catre români. Pe 7 iulie era inventariat Ce se duce cu noi din Basarabia; finalul era optimist „Nu ne uitam fratii, si nu îi vom uita niciodata. Vitregia vremurilor o vom birui cu vrednicie si cu hotarâre”.

Tot acum apare articolul Cea mai mare durere. Un documentar vast, sub titlul În Basarabia. Cum au progresat industria si comertul sub stapânire româneasca, era publicat în „Neamul Românesc” din 11 iulie. Un altul, Români si rusi în Basarabia, pe 14 iulie. Se republica, în serial, volumul lui Nicolae Iorga din 1905 Neamul Românesc din Basarabia.

Dintre articolele având semnatura altor autori, cel mai documentat era al lui N.A.Constantinescu: Ce reprezinta Basarabia pentru noi (3 august). Numarul dublu al saptamânalului „Neamul Românesc pentru Popor”, din