La copiii rezidenti in Centrul de la Bradet am avut oportunitatea sa ajung dupa multi ani, cred ca cinci sau sase. Senzatia mea a fost ca au crescut cuminti, in tacere aparenta, caci activitatea lor vorbeste pentru ei.
Sa incepem asa: exact acum un an si o luna “crescut” un tractor in curtea centrului. O donatie binevenita cu ajutorul careia a fost obtinuta o recolta de cartofi si de legume impresionanta. Va dati seama?
Copiii au vazut cum creste un cartof, ori ceapa sau varza. Copiii vad ca pentru fiecare leguma trebuie sa se depuna efort, ca nimic, nicio leguma nu creste in piata sau pe rafturile supermarketului! Ma gandeam cu satisfactie ca sunt multi copiii crescuti in familie care nu au vazut cum creste un ardei sau o rosie, asa ca sunt incantata ca acesti copii minunati au posibilitatea sa vada care e procesul de crestere pentru ceea ce au semanat ei! Bine, sunt convinsa ca manualele scolare au programate lectii despre legume, dar aplicatiile practice sunt cele care fixeaza informatiile. Asta e lege nescrisa!
Bun, pentru ca am amintit de scoala, la cativa metri de acest centru se afla scoala in care copii de la centru , majoritatea copii cu dizabilitati, dar si copii din zone limitrofe orasului Sacele urmeaza cursurile scolare. De obicei nu sunt curioasa, dar de data aceasta trebuia sa vad ce se intampla la Scoala de la Bradet pentru ca e o scoala mai aparte, e pentru copii cu dizabilitati!
Sunt intampinata de copii cu mult entuziasm, unii veseli, altii preocupati si tacuti, unii care-si exprimau afectiunea (erau cei cu care fusesem de curand intr-o excursie) si alti copiii care ma priveau cu ochi mari, mirati de prezenta mea acolo. Am fost condusa la etaj, si sincer, nu mi-ar fi trecut prin gand ca puteam sa ajung intr-o lume de basm…
In atelierul dlui. Luca, la masute, concentrati, spiridusii lui Mos Craciun fabricau de zor diver
