- Îi plac femeile şi cafeaua, plimbările fără scop şi toamnele lungi. La Iaşi, oraşul în care trăieşte şi scrie, bulevardele poartă urma paşilor lui. Mersul său ezitant, mereu pierdut printre nori, are în el ceva din dulceaţa şi moliciunea Basarabiei în care s-a născut. Unii îl iubesc cu furie, pe alţii mai mult îi intrigă. Un lucru e sigur: "cel mai în vogă poet erotic", cum cu tandreţe a fost numit, nu lasă pe nimeni indiferent -

Liudmilele din Basarabia

- Domnule Brumaru, înainte să fiţi poet, ce aţi fost?

- Hm! Înainte să fiu poet, am fost cititor şi per­petuu îndrăgostit. Locuiam la ţară, la Belceşti, unde ta­ta, ceferist, era şef de haltă. Marfarele şi trenurile mixte veneau şi plecau monoton, la nesfârşit. Pe linia moartă, întins pe burtă într-un vagon stricat, l-am citit pe Robinson Crusoe. Apoi m-am mutat în grădină, unde păzeam destul de eficace roşiile, să nu le ciu­peas­că găinile, şi l-am citit pe Tom Sawyer. Îmi constru­isem o colibă personală! Prin clasa a patra, când ne-am mutat la Iaşi, citeam şi două, trei cărţi pe zi. Citeam numai cărţi de aventuri, găsite în podul unui coleg de-al meu. Visam amândoi să devenim detectivi parti­cu­lari. Din când în când, ne luam în serios şi urmăream îm­preună, prin centrul oraşului, câte-o fată miste­rioa­să. Doream să-i descâlcim enigmele şi pletele. Ţineam şi un jurnal cifrat. Aşa am crescut, am intrat la Liceul de băieţi Nr. 1 (actualul Colegiu Naţional) şi m-am mu­tat în centrul Iaşiului, chiar lângă Teatrul Naţional. În gaşca de-acolo, am cunoscut-o pe "Ciufulita" şi m-am îndrăgostit. Avea păr cârlionţat, era foarte se­rioa­să şi citea Hegel la 14-15 ani. Mi-a dat şi mie să citesc. "Uiti şe simplu e, uiti şe simplu", îmi tot arăta cu degetul ei pătat cu cerneală albastră. Îmi şi su­bli­niase pasajele mai importante cu roşu, dar eu nu pri­cepeam nimic. Eu jucam fotbal şi visam