Ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru a păşit cu dreptul; în deschidere, a avut loc vernisajul expoziţiei scenografului Helmut Stürmer, Spaţii imaginare. În sălile Casei Löwendal – un loc privilegiat pentru teatru, memoria artistului plastic şi a scenografului George Löwendal, graţie nepoatei Ariadna Avram, fiind recuperată şi repusă în circulaţie în teatrul românesc –, machetele, schiţele şi proiecţiile video prezintă decoruri şi costume din unele spectacole la care a lucrat Helmut Stürmer; fac dovada, chiar fragmentar, a unei concepţii plastice întotdeauna atente la dramaturgia şi actul scenic cărora le dă formă concretă; Stürmer construieşte o realitate a lumilor imaginare în care dezvoltarea dramatică este însoţită de metamorfoze ale decorului şi ale spaţiului avînd drept rezultat propulsarea actului teatral la nivel simbolic.

Exponatele prezentate vorbesc despre creaţia lui Helmut Stürmer pe scene româneşti şi din Europa, despre modul în care se naşte spectacolul în dialogul scenografului cu regizorul şi actorii care dau viaţă eroilor în acel loc teatral, în egală măsură spaţiu material şi al ficţiunii; expoziţia – deschisă pînă la sfîrşitul lunii noiembrie 2013 – reconstituie momente de maximă realizare dintr-o carieră artistică de prim rang, recunoscută în teatre europene de cea mai bună reputaţie. Contestatar declarat al scenografiei ilustrative, Helmut Stürmer comentează: „Tocmai atunci cînd crezi că ai priceput ceva şi încerci să «baţi în cuie» o realitate, apare, automat, contrariul ei. Oglinda mi s-a părut instrumentul cel mai potrivit pentru a demonstra ambiguitatea iluziei scenice şi a celei extrascenice. Oglinda te face să crezi că vezi realitatea, deci este o iluzie a momentului, o realitate efemeră, o minciună rafinată care te pune pe gînduri. Exact ce ar trebui şi, uneori, în cazuri fericite, chiar este actul teatra