„La baza dezvoltării acestora, în această zonă au stat: exploatarea şi prelucrarea masei lemnoase, creşterea vitelor, argăsirea pieilor de animale, vânătoarea şi altele ca îndeletniciri bărbăteşti, iar pentru femei trecerea prin toate fazele de prelucrare a lânei până la produsul finit, ieşit de pe războiul de ţesut manual, unealtă existentă aproape în fiecare gospodărie, deci a materialelor necesare confecţionării îmbrăcămintei ca aba (dimie) pentru cioareci, zăbune şi androace, dar şi a covoarelor şi preşurilor frumos colorate plus diferite împletituri cu andrele ca ciorapi, mănuşi, pulovăre.”

Drept mulţumire

pentru răbdarea de a fi citit acest text şi bunăvoinţa de a-l înţelege, ar trebui să vă pot spune cel puţin la ce se referă autorul când zice „acestora”. Adică ce sunt „acestea” care se dezvoltă? Habar n-am! Mai rău este că habar n-are nici el. Doar dacă nu înţelege prin „acestea” ceva din paragraful de dinainte, eventual investiţiile: „Sigur, pe parcursul şi în limitele fondurilor se vor face şi alte investiţii ce vor contribui la dezvoltarea localităţii din toate punctele de vedere”. În paragraful şi mai de dinainte se spune ceva despre „o mai bună dezvoltare a sportului în oraşul…”, dar e greu de crezut că „cioarecii, zăbunele şi androacele” au stat la baza dezvoltării „acestora”.

În fine,

ca să nu vă mai fierb, vă voi dezvălui, în cazul puţin probabil că nu v-aţi dat seama deja, că ne aflăm în faţa unei apariţii editoriale şocante, ale cărei ambiţii monografice îşi arată ghearele încă din titlu: „Monografia oraşului Buşteni”, publicată în 2007 de o editură (uşor iresponsabilă) din Braşov, sub semnătura lui Ion Ghe. Bălan, aşa cum se semnează pe coperta I acel domn mai în vârstă din fotografia de pe coperta a IV-a, un localnic foarte respectabil, dar şi foarte diletant, aşa cum rezultă din ceea ce scrie între coperţi.

Distinsul