Trecător prin Iaşi în aceste zile de toamnă, am avut bucuria să constat că oraşul îşi păstrează titlul onorific de „Capitală a literaturii române“, chiar dacă nu şi-a adjudecat preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România. Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) a însemnat un succes remarcabil, fiind sprijinit consistent atât de Consiliul Judeţean, prin Ion Cristian Adomniţei, de primăria oraşului, de o serie de sponsori şi, desigur, de marele număr de iubitori de literatură. Creatorii s-au întâlnit cu elevii în licee, cu marele public în sălile de teatru şi în alte locuri, care, toate, s-au dovedit neîncăpătoare. La 26 octombrie, sala Teatrului Naţional – fondat în 1894 de primarul Vasile Pogor, continuat de Ioan Diamandi şi inaugurat în 1896 de un alt primar, la fel de iubit Publicitate or de cultură, Nicolae Gane – a fost arhiplină, până la locurile cele mai de sus. Teatrul, recent renovat, bine îngrijit, faţă în faţă cu Mitropolia, ilustrează ataşamentul tradiţional al edililor ieşeni pentru ceea ce înseamnă cultură. Bucureştiul, cu tot gigantismul său, rămâne în urmă şi încă departe, chiar dacă „Vangheliada“ a avut totuşi o amploare deosebită. De acţiuni comparabile cu cele ale Iaşiului, asumate de actualul primar al Capitalei, nu-mi amintesc. Festivalul ieşean s-a remarcat prin rafinament. Aducem laudă numărului mare de voluntari FILIT, tineri prezenţi în număr mare la toate manifestările şi contribuind la o organizare impecabilă. C. T. Popescu, atunci când se plângea de criza lecturii de carte (deşi în bună măsură avea dreptate), s-a văzut dezminţit de argumentele lui FranÎois Weyergans, care menţiona că în Franţa se vând anual, în format accesibil, 24 de milioane de cărţi. Librăriile din Iaşi par să-i dea dreptate scriitorului francez. Mi-am căutat şi cărţile mele, una dintre ele se mai găsea, dar difuzarea cărţii este o mar