La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă şi cu Valentina Ursu la şcoala-internat din Nisporeni.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune într-un raport că aproximativ 15 la sută din populaţia lumii are o dizabilitate, iar acest procent este în creştere, ca urmare a numărului tot mai mare de persoane cu boli cronice. Cum această categorie este una din cele mai marginalizate, actualmente, se depun eforturi pentru eliminarea barierelor, pentru a crea o societate accesibilă tuturor. Despre sărăcie şi dizabilitate vorbim la acest sfârşit de săptămână.
Până în anul 2020, autorităţile de la Chişinău îşi propun să asigure tuturor copiilor şanse egale la studii, într-un sistem educaţional prietenos, iar datele statistice arată că, în ultimii doi, ani numărul copiilor cu dizabilităţi care îşi fac studiile în instituţiile speciale din Moldova este în scădere şi că 11 dintre cele peste 60 de instituţii rezidenţiale au fost deja închise. Şi şcoala auxiliară de la Nisporeni ar putea să-şi înceteze activitatea, spune directoarea Lidia Cheibaş, cu care am discutat despre copiii care au fost aduşi în această instituţie.
Europa Liberă: Cine e copilul care a ajuns la şcoala-internat Nisporeni?
Lidia Cheibaş x Lidia Cheibaş Lidia Cheibaş: „Copilul care are o dizabilitate şi anume mentală. Apoi, sunt copiii defavorizaţi social, mulţi dintre ei au doar un singur părinte, mulţi dintre părinţi nu muncesc, nu au un post de muncă stabil, au venituri mici.”
Europa Liberă: Şi aceşti copii mai greu se vor integra în societate?
Lidia Cheibaş: „Nu mai ştiu cum să răspund: se vor integra acuma mai greu sau se integrau altădată mai greu, pentru că ce îi aşteaptă în viitor nimeni nu ştie. Se trasează nişte sarcini bune pentru ei, dar implementarea lor este foarte lentă.”
Europa Liberă: Să înţelegem că poate fi o r
