Atena e praf. Dacă nu treci prin centru, unde se simte ceva viață, locul pare abandonat. În afară de service-uri auto, care sunt pline cu motociclete stricate, totul pare încremenit. Nici curățenie pe străzi nu cred că se face, totul e prăfuit. Localuri închise, magazine închise, cu zecile, unul după altul. Geamuri sparte, pereți mâzgăliți. Tavernele sunt aproape goale, iar prețurile sunt mult mai mici decât în anii trecuți. În unele ți-e și frică să intri, după ce vezi lista de prețuri. Cu zece euro mănânci pe săturate. La Atena, da? Nu la Ploiești! Oamenii sunt prost îmbrăcați și nu poți să nu remarci, pe străzi, numărul mare de bărbați. Probabil mai degrabă femeile își găsesc de muncă în perioada asta. Vorbeam cu amicul Adi Dobre, de la Evenimentul zilei, și-mi spunea că nu mai recunoaște Atena, după 15 ani. Atât de mult s-a schimbat în rău.
Aici, în acest decor, pe stadionul fanaticilor suporteri ai lui Olympiacos, arenă ce pare că pică pe tine, atât de mult te apasă înclinația tribunelor, atunci când ești pe gazon, Grecia și România dau prima bătălie pentru un bilet la Campionatul Mondial din 2014.
Când cei mai mulți dintre dumneavoastră veți citi acest text, scris joi dimineață, probabil meciul tur dintre Grecia și România se va fi disputat deja, așadar știți ceea ce eu pot doar să presupun, în baza informațiilor pe care le am, la ora la care scriu acest articol. Ba, unii ați putea citi materialul după retur, când vom ști exact cum stăm.
Să-mi precizez poziția. Sunt un suporter necondiționat al României. Indiferent de sport. Nimic nu ar putea să mă facă să nu țin cu România. Și acum, chiar dacă cred că nu merităm să mergem la Mondiale, chiar dacă cred că echipa națională nu poate fi bătaia de joc a unor infractori, care au găsit că e potrivit să pună un condamnat la cârma echipei, chiar dacă sunt convins că în fotbalul românesc este nevoie d
