Doctor în istorie din Bratislava, Slovacia

Într-un interviu acordat revistei noastre, amba­sa­dorul slovac la Bucureşti, E. S. Jan Gabor, observa pe bună dreptate: "În toate ţările vecine cu Ungaria, există nu o problemă a poporului ma­ghiar, ci o problemă a elitelor maghiare. Este refuzul dige­rării istoriei. Aceste elite nu pot, nu vor să digere is­toria". Acest adevăr l-am conteplat aievea săptămâ­nile trecute, când i-am văzut pe liderii maghiari din Ro­mânia conducând mulţimile la mitingul (ilegal) al autonomiei teritoriale a aşa-zisului ţinut secuiesc. Mai ceva ca nişte jandarmi cu pene de cocoş, din anii de dureroasă aducere aminte, liderii politici maghiari nu mai conteneau în a-şi debita la televiziuni primitivele lor sindromuri izolaţioniste, vizând destrămarea statu­lui unitar şi naţional român. Aceşti politicieni, mane­vraţi ca nişte păpuşi de la Budapesta, se vedea clar că nu sunt capabili să digere istoria. În urma unei discuţii, la Bratislava, cu istoricul Ferdinand Vrabel, mi-am dat seama că slovacii îi cunosc mai bine decât românii pe liderii maghiari, iar demnitatea cu care aceştia îşi protejează interesele naţionale este cu mult peste "europenismul" şi bonjurismul păgubos al unor "elite" de la Bucureşti sau Cluj-Napoca.

"Tratatul de la Trianon ar trebui aniversat de maghiari, nu «comemorat»"

- Cum s-a desfăşurat procesul maghiarizării în Slovacia, ţinând seama că ţara dvs. a fost parte a Regatului Ungar, până în 1918?

- Maghiarizarea a fost o preocupare de secole a Bu­dapestei, dar, scăpată de cenzura Vienei la 1867, când con­ducerea imperiului a devenit bicefală, s-a manifes­tat cu furie până în 1918. Având o componentă ma­ghiară de sub 50% din întreaga populaţie a Regatului, conducătorii de la Budapesta au dorit să-şi împlinească visul milenar de a avea o ţară pură din punct de vedere etnic. Imediat du