Deşi venea foarte rar în Maramureş, fiecare vizită a dictatorului atrăgea nenumărate momente de panică în Baia Mare. Pornind de la şefii uzinelor şi până la elefi fiecare era implicat într-o mare organizare. Băimărenii îşi aduc aminte, acum, oarecum cu nostalgie de momentele în care aşteptau ore întregi venirea Ceauşeştilor şi cum de fiecare dată făceau ore suplimentare pentru a curăţa fiecare centimetru al oraşului.

Băimărenii care îşi mai amintesc de perioada când Nicolae Ceauşescu era la cârma ţării, nu au uitat nici astăzi momentele premergătoare fiecărei vizite. „Venea şefu şi ne anunţa cam cu două zile înainte. De atunci parcă toată lumea înebunea. Nu ştiam de ce să ne apucăm prima dată. Eu lucram în combinat şi vreau să vă scpun că fiecare centimetru pătrat trebuia curăţat de zeci de ori. Erau poate câte două zile când nu mai ajungeam acasă. Tot ce era ruginit trebuia ascuns, părţile vechi erau zugrăvite, totul ca la vizita dictatorului să arate ca nou“, îşi aminteşte Gheorghe Curcă. Mai mult, fiecare muncitor trebuia să se prezinte ireproşabil la muncă. Cei care veneau cu salopeta murdară sau ruptă erau penalizaţi şi trimişi acasă. „Eram vreo 30 de oameni în atelier. Ţin minte că un coleg a venit cu salopeta de zi cu zi şi a fost trimis instant acasă. De atunci, de fiecare dată ne puneau să ne cumpărăm haine noi, să ne curăţăm bocancii şi nu aveam voie să lucrăm la aparate ca nu cumva să ne vadă Ceauşescu murdari. Pătam imaginea uzinei şi asta era de neacceptat“, mai spune fostul lăcătuş.

O altă fostă mare intreprindere a Maramureşului, Maratexul, arăta impecabil de fiecare dată. Cei peste o mie de angajaţi de aici aveau o sarcină simplă. Totul trebuia să fie lună şi bec când Ceauşeştii călcau în Baia Mare. „Nu conta cine erai, sau unde lucrai, fiecare avea sarcinile sale. Noi eram şi o firmă care exporta foarte mult şi ştiam că ne