În această săptămâna am fost întrebat de familie şi de prieteni ce am făcut la Consiliul Naţional al PSD: „Ne-am văzut între noi să ne felicităm şi să ne aplaudăm?” „Ce legătură are întâlnirea noastră cu sărăcia ţării, cu nevoile oamenilor, cu Roşia Montană, etc?” În primul rând a fost nevoie de o reuniune internă a „poporului PSD” pentru a oferi o gură de oxigen identitară membrilor săi, cei mai mulţi aşteptând un mesaj de stânga, în afara USL, fără PNL. Un mesaj de stânga motivaţional către asociaţii acestui curent politic doctrinar, un rezumat al guvernării Ponta, cu bune şi cu rele, un cec în alb pentru social-democraţi, că PSD nu stă la dispoziţia nici unui alt actor politic, decât în serviciul cetăţeanului. Sunt sigur că nu am fost singurul participant mulţumit, că în discursul preşedintelui Ponta nu am auzit rostindu-se numele dlui. Antonescu. Totuşi ce am dezbătut în atelierele organizate pe departamentele Consiliului Naţional? Cele optsprezece luni ale guvernării Ponta, ale unei guvernări împreună. Împreună am reuşit să abandonăm complet modelul austerităţii Am reuşit să abandonăm complet modelul austerităţii şi am început să generăm creştere economică. În acest an am reuşit să stabilim şi câteva recorduri: Am avut cea mai mare creştere a producţiei auto din Europa şi pe locul trei la nivel mondial şi ne-am clasat pe locul doi în UE la creşterea producţiei industriale. România s-a clasat pe primul loc în UE la producţia de floarea soarelui, de asemenea am avut o producţie record pentru ultimii 8 ani la grâu şi secară. Am ameliorat din nedreptăţile sociale realizate de guvernele Boc-PDL, ne-am ţinut de cuvânt şi am crescut salariul minim pe economie la 800 de lei, am returnat pensionarilor banii reţinuţi ilegal de PDL la plata CAS, am deblocat subvenţiile pentru agricultori, am reintrodus ajutoarele pentru insoţitorii persoanelor cu handicap, redeschis 17