Cu doar patru personaje şi un minim de situaţii, regizoarea Anca Damian reuşeşte, în „O vară foarte instabilă“, un film mult mai interesant decât alte pelicule cu pretenţii.

Noul film al Ancăi Damian, „O vară foarte instabilă“, este un experiment narativ fără precedent în cinemaul românesc (nu şi în cel universal, evident). Scenariul filmului ecranizează o povestire scrisă de Philip Ó Ceallaigh, prozator irlandez stabilit în România, şi este cosemnat de acesta împreună cu Anca Damian. Consultant narativ este scriitoarea Elena Vlădăreanu.

Actul de a povesti

Pelicula face parte dintre acelea mai interesate, decât de povestea în sine, de actul de a povesti, de felul în care este spusă aceasta. Postmodern până-n măduva oaselor, filmul reuşeşte totuşi să creeze tensiune, în ciuda a doar patru personaje şi a unei aparente sărăcii a situaţiilor narative.

Punctul de plecare este inteligent. Nu mai avem de-a face cu situaţia, oarecum răsuflată, în care personajele îşi dau seama că sunt doar personaje în naraţiunea, în ficţiunea altcuiva. De data aceasta, eroii sunt şi autori de texte, inspirate din propriile vieţi, devenind astfel personaje în textele proprii. Producerea acestor texte le influenţează, bineînţeles, biografia ulterioară.

Triunghi amoros

În esenţă, avem de-a face cu ceea ce se cheamă „triunghi amoros“. Scoţianul Daniel (Jamie Sives), jurnalist stabilit în România, are de ales între actuala relaţie, cu oarecum limitata Irina (Diana Cavallioti), şi cea cu fosta sa iubire, senzuala Maria (Ana Ularu). Aceasta din urmă reirumpe brusc în viaţa sa, trimiţându-i un text aşa-zis literar, în care cele două personaje reproduc străveziu situaţii din fosta lor relaţie.

Doi dintre actanţii triunghiului – Maria şi Daniel – generează compulsiv astfel de texte, amestecând ficţiunea şi propriile vieţi. Cadrul naraţiunii este dat de person