Subiectul legat de miile de maidanezi care trăiesc pe străzile din mai toate localităţile României, trezit la viaţă de moartea copilului sfâşiat de câini în Bucureşti, a fost de-a dreptul îngropat de viu, odată cu adoptarea controversatei legi care dă voie autorităţilor locale să eutanasieze animalele în numele binelui public. Văzându-se cu legea promulgată, publicată în monitor şi numai bună de aplicat, primarii din Prahova au zis că, dacă lasă câinii pe străzi, nu-i bine, iar dacă spun public că-i omoară, iar nu-i bine. Ceea ce e corect, nu-i aşa? Mulţi dintre primari, oameni ai muncii care nu ştiu ei cine ştie ce subtilităţi legale, s-au întrebat în primă fază dacă e nevoie de hotărâri de consiliu local care să pecetluiască afacerile de eutanasiere sau dacă să purceadă, pur şi simplu, la ucis. Oameni dintr-o bucată, au zis că, la dracu’ cu subtilităţile legale, să dăm drumul la treabă! Adică, la omorât câini. Lucru care se şi întâmplă în foarte multe oraşe şi comune din judeţ, numai că toată lumea a ales să tacă. Ei, când vine vorba despre chestiuni legitime cum ar fi: câţi câini aţi omorât până acum, cine face operaţiunile, cât costă o eutanasie, edilii sunt subit cuprinşi de amnezie, le pică semnalul la telefoane ori îşi dau seama că nu ei se ocupă de aşa ceva, pentru că au delegat chestiunea asta viceprimarului. Care viceprimar bineînţeles că e de negăsit…

Subiectul legat de miile de maidanezi care trăiesc pe străzile din mai toate localităţile României, trezit la viaţă de moartea copilului sfâşiat de câini în Bucureşti, a fost de-a dreptul îngropat de viu, odată cu adoptarea controversatei legi care dă voie autorităţilor locale să eutanasieze animalele în numele binelui public. Văzându-se cu legea promulgată, publicată în monitor şi numai bună de aplicat, primarii din Prahova au zis că, dacă lasă câinii pe străzi, nu-i bine, iar dacă spun public că-i