Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) reaminteşte persoanelor fizice care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniu personal că au obligaţia înregistrării contractelor de arendă/rapoartelor juridice la unitatea fiscală în raza căruia au domiciliul în termen de 15 zile de la încheierea acestora.

Metoda cotei forfetare

Potrivit legii, contribuabilii sunt obligaţi, totodată, să precizeze în scris în contractul/raportul juridic modalitatea de impunere a venitului net, cote forfetare sau sistem real. Venitul brut realizat din activitatea de arendare se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite. Dacă arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale Consiliilor judeţene. Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit (arendaşii) la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final. Impozitul calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut şi se declară în Formularul 100 - "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat" la rândul 11 "Impozit pe venituri din arendă" de către plătitorul de venit. Persoanele fizice care obţin venituri din arendă şi pentru care impozitarea se face prin metoda cotei forfetare, nu au obligaţia depunerii Formularului 200 "Declaraţie privind veniturile realizate din România".

Impunerea în s