Pentru că în Europa nu merge cu copilării, Iurie Leancă şi-a asumat identitatea românească a Republicii Moldova în faţa şefului Europei, Jose Barroso. Luat pe sus de către preşedintele Băsescu şi de către premierul României Victor Ponta, şi dus direct la Bruxelles, Iurie Leancă nu a ştiut cum să reflecte mai bine apartenenţa la filonul românesc, încercând să profite de bunele legături existente între Barroso şi Băsescu.
În timp ce marele oficial european se uita cu stupoare că steagurile celor două steaguri româneşti sunt identitice, Iurie Leancă a ţinut să nu se facă de ruşine cu false teorii moldoveneşti şi asemenea unui copilaş de la şcoală a ţinut să arate că el ştie cine este, ce limbă vorbeşte şi cui aparţine.
"Domnule Barroso, şi eu voi vorbi în limba română, care, fiind o limbă oficială UE, este şi limba ţării noastre, şi care ne leagă de România mai mult decât ca o simplă vecinătate".
Ar fi de analizat aici două lucruri, ambele pozitive: fie Iurie Leancă a vrut să spună că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, deci a recunoscut faptul că reprezintă un al doilea stat româneasc, fie a vrut să spună de fapt că România este ţara lui, adică a "ţării noastre", adică a celor doi prezenţi acolo: Victor Ponta şi Iurie Leancă. În prima situaţie asumarea este un început important, în timp ce în cazul al doilea ar fi o recunoaştere mai clară a direcţiei pe care integrarea europeană ar trebui să o aibă.
Un semnal important a fost dat şi de către premierul şi preşedintele României, care dincolo de clasica confruntare electorală, au ales să manifeste Unitate pentru o corectă reprezentare a interesului românilor de dincolo de Prut, ori corecta reprezentare înseamnă anularea restricţiilor de circulaţie.
Acesta este mesajul pe care de fapt România a vrut să îl transmită: drumul spre Bruxelles trece pe
