O serie de utilaje şi strunguri învechite şi care nu trebuiau văzute de Ceauşescu în halul în care erau, au fost îngropate pur şi simplu în curtea fabricii IURT din Lugoj

Ceauşescu nu a avut prea multe vizite la Timişoara. Se ştie că venea rar. A venit la întâlnirile cu Iosip Broz Tito, la aşa zisele “vizite de lucru” de la uzine şi CAP-uri, dar nu participat niciodată la mitingurile din Piaţa Operei cu ocazia evenimentelor din 23 august sau 1 mai.

Îl speriau nivelul de trai mai ridicat, apropierea de Occident, dar şi o conştiinţă civică a timişorenilor. Şi nu îi plăcea orice fabrică. Spre exemplu, la Elba a refuzat să meargă pentru că fabrica nu avea spaţii largi.

Cristian Ghinea a scris o poveste savuroasă în volumul “Intra muros” legată de vizita lui Ceauşescu la Lugoj, unde a fost doar de două ori, la mijlocul anilor 80. Însă de fiecare dată s-a oprit la porţile oraşului, pe platform industrială aranjată ca pentru paradă.

Obiectivul vizat a fost, în ambele cazuri, Intreprinderea de Utilaje de Ridicat şi Transport (IURT), care avea pe atunci 2.500 de angajaţi şi era în elita industriei socialiste, fiind considerat “unitate de gradul 1”.

“Intersant este faptul că o serie de utilaje, strunguri etc., învechite şi care nu trebuiau văzute de Cârmaci în halul în care erau, au fost îngropate (!!) pur şi simplu în curtea fabricii. Pentru că drumurile interioare erau… din pământ pământ bătătorit, toate aleile au fost betonate în intervalul record de două săptămâni, premergător primei vizite (în mod normal, operaţia putea să mai aştepte… vreo 15 ani). Mobilizarea generală a cuprins şi elevii şcolilor lugojene, care l-au întâmpinat cu flori (cum altfel?!) pe conducătorul iubit. Surpriza micuţilor a fost că, după ce au aşteptat o zi întreagă pe iarba din curtea fabricii, buchetele de flori le-au fost înlocuite în ultim