Ştefania Nistoreanu este prima artistă din România care a decis să îşi comercializeze tablourile în moneda virtuală bitcoin, considerată modalitatea de plată a viitorului. Cu doar câteva zile înainte de următoarea sa expoziţie, pictoriţa ne-a acordat un interviu în care vorbeşte despre miturile şi frumuseţea pasiunii ei şi despre felul în care se nasc lucrările sale avangardiste.

Care crezi că e cel mai mare mit despre pictori?

Nefericirea. Nu e necesar să fii în mizerie când creezi, dimpotrivă - când creezi nu poţi fi decât fericit!

Când te-ai identificat prima oară cu această vocaţie?

Cred că aveam vreo 10 - 11ani. Am fost provocată să desenez portretul bunicului meu, care era atunci grav bolnav, la pat. Toată lumea a fost surprinsă că, pe lângă asemănarea fizică, am reuşit să redau şi suferinţa, dar mai ales starea de graţie datorată purificării, prin răbdarea îndelungă a bunicului. Cel mai mult s-a bucurat bunicul, el a înţeles cine sunt…

Cum crezi că e percepută arta picturii în societatea de azi?

În general greşit, ca în majoritatea societăţilor terestre. Marea masă - total dezinteresată - pretinde că e interesată şi că înţelege ceva (despre tot, nu doar despre artă), iar cei care pot vorbi despre asta sunt neputincioşi, subminaţi, dar şi lipsiţi de voinţă. Cei care au puterea se apropie de fenomen deseori din interes, din snobism, pentru că vor să urmeze moda… Sunt rari cei care au profunzime, înţelegere şi dragoste pentru artă. Pictura e fascinantă, dar în principiu, inutilă!

De unde vin poveştile pe care le pui pe pânză? Care sunt sursele tale obişnuite de inspiraţie?

Din mine, din amintirile, viziunile şi visele mele, din trăirile, studiile şi intuiţia mea. Sunt oglinda mea, a ceea ce sunt şi tind să fiu, sunt eu. Pictorul se pictează pe el, nimic nu e neobişnuit sau, dacă e, în lumea mea se transformă în firesc.