Dacă nu aţi observat încă, vă spunem noi că, în viziunea ischemică a rozătorului, soarele răsare de la Dăbâca şi apune unde vrea el şi la ora comandată de acest personaj egomaniac, care nu are nici o abilitate de a construi, ci doar de a demola orice şi pe oricine stă în calea sa. Toate aceste lucruri urâte se întâmplă datorită faptului că, odată ajuns la Bucureşti, crezându-se un moţ în vârful grămezii de rahat, Castorel n-a mai avut nicio reţinere să ne arate rânjetul hidos şi adevărata sa faţă, care seamănă din ce în ce mai mult cu un dos. Jăpcarul Castorică îşi caută zilnic noi creduli impresionaţi de faptul că noi, contribuabilii, plătim lunar milioane pentru întreţinerea în parlament a acestui parazit sau ce-o fi, tenie sau limbric. În ultimul timp, a fost văzut în zone centrale ascuns în maşina de serviciu, încercând să fotografieze diverse persoane publice, în speranţa că va reuşi să le şantajeze, inventând câte o poveste mai mult sau mai puţin credibilă în jurul pozelor făcute pe ascuns. Spre ghinionul său, a fost zărit şi fugărit de câţiva trecători. Ăsta e doar începutul! Se ştie că în curând mandatul său va înceta ca urmare a descoperirii incompatibilităţii şi a numeroaselor abuzuri şi infracţiuni pe care le-a comis fără nicio remuşcare, cu rânjetul pe buze, uitând un lucru: se apropie scadenţa! Aşa că îi amintim Castorului amator de chiloţăreală generală, frecţie pidosnică, doritor de mozoleală, cu mecla lui şargă, la gură să se şteargă, că-i vine morcovul în control. Şi cum nu-i făcută neştiută, am aflat că era să lovească de Halloween un copil, noroc că l-au oprit cei prezenţi, care l-au întrebat dacă el e Frankenstein cel adevărat sau doar s-a deghizat. Atunci când aventura sa parlamentară se va termina şi va trebui să dea socoteală, iar oşenii batjocoriţi de el îl vor căuta, singurul stat din lume unde s-ar putea refugia e China. Doar că acolo se ser