* E vineri, început de weekend, după cum am mai spus de zeci de ori, când s-a nimerit să fie vineri, dar acum e şi început de post: al Crăciunului, cel de-al doilea ca importanţă din an. În Postul Mare, lumea se pregăteşte de miel, sarmale şi chef prelung şi indigest; în postul acesta, pofticioşii creştini se antrenează pentru porc, sarmale şi chef prelung şi mult mai indigest, porcul mai porcos decât mielul fiind. De obicei, ştirile de Paşti despre cei care s-au ghiftuit şi au ajuns la Urgenţe cu drobul şi caşul în gât sunt mult mai puţine decât ştirile de Crăciun despre cei care s-au ghiftuit şi au ajuns la Urgenţe cu cârnaţii şi a 99-a sarma în gât. Ni se pare normal, dacă ne gândim la exprimarea utilizată: când e caz de aşa ceva, se spune "înfuleci ca un porc", n-am auzit vreo comparaţie cu mielul...
* Prin urmare, începe o perioadă de abţineri, ca un deşert fără margini, însă orice deşert are şi oaze, ispitele sunt mari: nu mai e mult până când românii se vor repezi la fasolea cu ciolan oferită de politicieni pe 1 Decembrie, Ziua Naţională: e simbolul clasei politice de la noi, de fapt, şi nu la fasole ne referim, ci la ciolan, evident!
* În perioada următoare, românii sunt invitaţi nu doar să ţină post, ci şi să-şi mai deretice prin locuinţe. Am mai scris despre obsesiile astea, curăţeniile de Paşti şi de Crăciun, de parcă doar atunci se adună ciorapii nespălaţi de sub pernă şi se scot gândacii decedaţi de sub chiuvete. De ce se aude ritm de bătătoare în covoare doar înainte de cele două importante sărbători: în restul anului, casele sunt curate ca nişte cristale, nu e pic de jeg în ele? Ciudat: de fiecare dată când începe molestarea carpetelor şi traverselor se lasă ceaţa! Am auzit la televizor, într-o reclamă la chestii pentru întreţinerea casei (subliniem "întreţinerea"), asocierea "Curăţă murdăria!". Nu "înlătură / elimină / distruge m
