Rolurile încep să fie din nou judicios împărţite în PSD, formaţiune care nutreşte iarăşi ambiţia de a avea totul, ca în vremea celebrului tandem Iliescu-Năstase, când partidul era statul şi statul era partidul. Mircea Geoană a primit sarcina să anunţe „misiunea PSD pentru 2014“: „Să câştigăm tot“. Acest mesaj este nu doar pentru „poporul PSD“, ci şi pentru cancelariile occidentale, îngrijorate de instabilitatea României din ultimii ani şi de exersarea loviturilor de stat, încercate sub masca exerciţiului democratic dus la extrem. În aplauzele Consiliului Naţional, Geoană s-a achitat bine de misiunea primită, după cum ne-a lămurit chiar preşedintele executiv, Liviu Dragnea, fără să ştie că din ecuaţia finală s-ar putea să fie dat la o parte tocmai el, inculpatul care a muncit cel mai mult în vara lui 2012 la eliminarea lui Traian Băsescu. În PSD, sacrificarea tovarăşilor de drum este o metodă de lucru, deşi partidul îi recuperează în final pe toţi, pentru a-şi demonstra coerenţa, puterea şi unitatea. Toţi preşedinţii PSD au trecut prin acest ritual, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, dar apoi fiecare şi-a reluat locul în galeria istorică. Va veni şi vremea lui Victor Ponta, după ce va deveni inutil pentru partid. Până atunci, el va fi folosit de maşinăria social-democraţilor, de clienţii şi amicii săi, mai mult sau mai puţin transpartinici. Deocamdată premierul este puternic, indiferent dacă înţelege sau nu că şi el, la fel cum au fost şi predecesorii lui, este rezultatul jocurilor de culise. Victor Ponta poate fi pionul care se transformă în regină sau doar pionul care va fi sacrificat pentru a deschide un culoar pentru altcineva mai util. Totul depinde de maleabilitatea sa şi de circumstanţele viitoare. Când PSD spune că vrea să „câştige tot“ anul viitor înseamnă că are planuri paralele atât pentru un tandem credibil preşedinte-premier, cât şi pentru diviza