La fiecare început de an şcolar politicienii se calcă pe picioare la deschiderea şcolilor. Urează un an şcolar bun, mai povestesc cum era când au terminat ei şcoala, împart zâmbete şi promisiuni de susţinere, apoi dispar până la începutul anului următor.

Mereu m-am întrebat de ce nu-i vedem şi la bilanţul de an scolar. Când ar trebui să tragem linie şi să adunăm. N-ar strica sa o faca şi ei.

„Iată, în anul şcolar la deschiderea căruia care am tinut eu discursul, am făcut următoarele lucruri pentru şcoală...M-am bătut să fie bani mai mulţi pentru dotări, ca să fie scutiţi părintii de donaţii, să fie mai mulţi bani de reparaţii, ca să fie copiii în siguranţă, să fie mai transparent şi mai corect sistemul de ocupare de posturi, ca să fie profesori mai bine pregătiţi în şcoală, să fie mai mulţi bani ca să se poate face opţionale, să se lucreze pe grupe la limbile străine, să fie mai puţini elevi în clasă..."

N-aş zice că sistemul de educaţie nu are problemele lui interne şi incă multe. Dar să nu-i asiguri finanţarea care să permită o bună funcţionare, mi se pare că aruncă asupra celor ce-l administrează, asupra celor care se perindă pe la deschiderea de an şcolar, vinovătia cea mai mare.

Să facem lecţii moderne, în care profesorii să folosească proiectorul şi calculatorul. Să dam mai multe teste elevilor, ca să facem evaluarea mai eficientă, să lucram pe grupe, cu sarcini trecute pe foi, cu foi de flipchart, cu markere. Să folosim hărţi actualizate, table interactive, materiale didactice performante. Să dam manuale tuturor elevilor până în clasa a X-a. Să mergem la muzee cu elevii, în excursii. Să aplicam ceea ce ei au învaţat la clasă. Sună frumos . Dar cu ce bani? Când banala cretă e cumparată de elevi? Si multe din cele înşirate aici lipsesc cu desăvârsire?

Şi atunci cum mai poti să ceri eficienţă şi rezultate unui sistem căruia nu-i asig