La trei zile după protestul consistent organizat în Bucureşti de Coaliţia Profesioniştilor din Sistemul de Sănătate, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, a anunţat că salariile medicilor rezidenţi vor fi mărite cu o sumă lunară cuprinsă între 85 şi 125 de euro net. Revendicarea iniţială şi ne-negociabilă a medicilor era de dublare a salariilor rezidenţilor. Deşi programat într-un moment oportun – protestul din 2 noiembrie, numit Marşul Tăcerii, a fost organizat chiar în perioada negocierilor dintre autorităţi şi FMI –, guvernul Ponta nu a reuşit să găsească mai mult de 2 milioane de euro lunar pentru medicii rezidenţi. Cine este încăpăţânatul? Cine se opune? Cine nu-i respectă pe medicii rezidenţi? Dacă discursul politic va arăta cu degetul spre FMI, va minţi pe jumătate. Experţii Fondului sunt interesaţi de conservarea echilibrului bugetar, pentru ca guvernul României să aibă banii necesari pentru a-şi returna dobânzile şi datoriile făcute. În spaţiul acestui echilibru, Fondul Monetar Internaţional nu este interesat de ce anume face România cu banii. Ministerul Sănătăţii nu a dat niciun moment semne că s-ar opune acestei măriri. Din contră, prin declaraţii publice a apreciat corecte revendicările protestatarilor. Dar degeaba, pentru că pâinea şi cuţitul se află în curtea Ministerului de Finanţe. Minister care a fost întotdeauna rezervat în a mări fondurile alocate sistemului medical. Surse guvernamentale au descris, pentru „Viaţa medicală“, modalitatea în care oficiali ai Ministerului de Finanţe ar fi argumentat împotriva măririi salariilor rezidenţilor: în timpul şedinţei, au fost puse pe masă mai multe salarii şi venituri ale unor rezidenţi din specialităţi precum anatomie p Publicitate atologică sau psihiatrie. Cum aceste venituri, însumând salariul de bază, sporurile specifice şi eventuale studii clinice, se apropiau de suma de 1.000 de euro lunar, reprez