Emil Racovita (n. 15 noiembrie 1868, Iasi – d. 17 noiembrie 1947, Cluj) a fost un savant, explorator, speolog si biolog roman, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - pesteri si panze freatice de apa). A fost ales academician in 1920 si a fost presedinte al Academiei Romane in perioada 1926 - 1929.
Emil Racovita s-a nascut la Iasi in 1868, intr-o casa de pe str. Lascar Catargi nr. 36, care a apartinut in perioada 1867-1899 lui Gheorghe Racovita, tatal viitorului om de stiinta. Cladirea dateaza din secolul al XIX-lea si este monument istoric. Pe peretele dinspre strada al cladirii a fost amplasata o placa memoriala cu urmatorul text: „In aceasta casa s-a nascut marele biolog romin EMIL RACOVITA (1868 - 1947), explorator in Antarctica, intemeietorul speologiei, precursorul ocrotirii naturii. Soc. de st. naturale si geografie a RPR Filiala Iasi”
El si-a petrecut copilaria la Suranesti, Vaslui. Si-a inceput educatia la Iasi ca elev al lui Ion Creanga si mai tarziu al lui Grigore Cobalcescu, continuand apoi la liceul „Institutele Unite”. Fostul elev al geologului Grigore Cobalcescu, studiaza la Facultatea de Drept din Paris, dupa dorinta tatalui sau, dar audiaza concomitent si cursurile Scolii de antropologie. Dupa obtinerea cu succes a licentei in drept, se inscrie si la Facultatea de Stiinte din Universitatea Sorbona, Paris, dupa absolvirea careia (1891) lucreaza la laboratoarele Arago in cadrul statiunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer, unde efectueaza o serie de scufundari la adancimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viata subacvatica. Prezinta teza de doctorat in 1896 cu subiectul “Le lobe cephalique et l'encephale des annelides polychetes”.
La varsta de numai 25 de ani este ales membru al Societatii zoologice din Franta. Este recomandat (1897) sa participe ca naturalist al Expedi
