La pagina LVI

a “Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2007, autorii, specialişti de la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române fac următoarea precizare: “Nu ni se mai pare necesară în momentul de faţă reluarea regulilor încetăţenite de multă vreme în limba română, potrivit cărora se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc (…) disciplinele de învăţământ”.

Sfântă naivitate,

diabolică greşeală! Auzi la ei: “nu ni se mai pare necesară reluarea regulilor”! Serios? Luaţi de colea: “Cercul profesorilor de Limba şi literatura română”, “inspectorul de Limba şi literatura română” (“Prahova”, anonim).

Or fi regulile

astea ortografice, altfel, simple, nu?, “încetăţenite de multă vreme”, dar Co-media locală are şi ea personalitatea ei. Deci, nu se ia chiar aşa, după oricine, de parcă ea nu ştie româneşte: “Activitatea didactică a fost condusă de către profesor Valentina Manache (…) coordonaţi de către învăţător Gabriela Pisău”.

Vezi că ştie?

Pretinde cineva că nu înţelege despre ce e vorba aici? Că Valentina nu mai este “profesoară”, ci “profesor”, iar Gabriela e “învăţător”, nu “învăţătoare”, asta e treaba lor, nu?!, fiindcă azi nimic nu mai e sigur, cu operaţiile astea… Să nu fim indiscreţi!

Doar că

isteţul ăla de ziarist anonim trebuie să ne spună dacă, atunci când era elev, tot aşa li se adresa femeilor care au încercat să scoată ceva din el: “Doamna (sau tovarăşa, după caz) învăţător”, “Doamna profesor”, “Doamna diriginte”, “Doamna director”etc.

Doamne fereşte

ca, la ediţia următoare, autorilor DOOM-ului să nu li se mai pară necesară reluarea regulii că este obligatorie folosirea formelor de feminin ale profesiilor, funcţiilor şi calităţilor familiale, acolo unde acestea există, pe motiv că respectiv