„Cazul Călărăşi”, cum l-a numit Victor Ponta - în fapt achiziţia unui teren de mari dimensiuni de către fiica Preşedintelui - e un exemplu de cum nu trebuie făcută politica în România. El cuprinde greşeli decizionale şi de comunicare, cât să scrii un mic tratat. Şi, dacă citeşti printre rânduri, se vede şi cea mai mare afacere a viitorului an, pentru oamenii cu informaţii şi cu bani. Dar să le luăm pe rând.
Potrivit Antenei 3, procurorul Papici ar fi cerut documente prin care să verifice bonitatea terenurilor ce urmau a fi cumpărate de Traian Băsescu. Greu de crezut că s-a întâmplat aşa, de vreme ce verificările astea se pot face notarial şi prin experţi în imobiliare, mult mai uşor, la instituţiile de profil.
Dar să admitem că aşa ar sta lucrurile şi că în acele acţiuni ale domnului Papici ar fi ceva în neregulă. Totuşi, ideea unei Comisii parlamentare de anchetă e nefastă. Voi spune la nesfârşit că nu parlamentarii sunt cei chemaţi să-i judece pe procurori. Acest lucru îl poate face CSM, pe care oricine dintre ei îl poate sesiza. Gestul de a chema un procuror în Parlament încalcă principiile comunităţii europene din care vrem să facem parte. În plus poate da naştere unui precedent care să ducă la abuzuri nesfărşite. Creaţi în Parlament acele mecanisme legale care să împiedice abuzurile procurorilor, nu-i hărţuiţi!
Mai mult , o astfel de idee lansată cu două săptămâni înainte de apariţia Raportului MCV, sunt convins că a ajuns deja la Bruxelles. USL are talentul să-şi dea foc la barcă.
Pentru a preveni orice suspiciune, DNA ar fi trebuit să comunice clar şi simplu ce reprezintă actele respective.
De partea cealaltă. Domnul Traian Băsescu nu ar trebui să se tulbure atât de mult când opinia publică e interesată de afacerile familiei sale. În fapt, spiritul legii după care funcţionează ANI este acesta: să ştim şi ce fac familiile celor afl
