Băncile sunt unele dintre instituţiile din România cu cea mai mică marjă de încredere în rândul populaţiei. Românului nu-i plac băncile, deşi tot mai mulţi au de-a face cu ele într-o formă sau alta. De unde crede un sociolog că vine această lipsă de încredere şi cât de diferiţi sunt românii faţă de alţii în această privinţă.

Românii investesc băncile cu o cotă de încredere de 13%, la niveluri la care se bat şi alte instituţii “prestigioase”, precum partidele politice sau parlamentul, şi departe de topul sfânt al clasamentului format din Biserică, Armată şi Jandarmerie, ori Banca Naţională a României.

Datele nu sunt noi, de mai mulţi ani băncile sunt în subsolul clasamentului. Dar de ce nu au încredere românii în bănci?

“Slaba încredere în bănci face parte din neîncrederea românilor în instituţii”, spune sociologul Vintilă Mihăilescu. Însă peste neîncrederea generală în instituţii vine şi percepţia românului despre răul pe care crede că i l-a făcut banca, pe vremea când dădea credite la toată lumea. Explicaţia pe care o dă marea majoritate a clienţilor este următoarea: creditul cu buletinul e cea mai mare capcană şi băncile ştiau de ea”.

Iar aici intră mai multre lucruri, spune Mihăilescu, “de la experienţele personale” ale oamenilor, la “contractele cu scris mic”, dar care au avut efecte mari, şi “modificările de clauze pe parcursul derulării contractelor”.

“Totul vine pe fondul acesta de criză, şi nu doar în România. În toate ţările ex-socialiste, încrederea în bănci e pe undeva la 18%, la noi e la 13%”, adaugă sociologul, cu ocazia prezentării unui studiu realizat pentru firma de recuperare creanţe Kruk România.

Românul ca datornic

Primul contact al românului post-revoluţie cu creditul s-a produs târziu şi intens. În doar trei ani, până în 2009, populaţia a reuşit să se îndatoreze consistent şi, o parte, şi pe termen lung. C