Înaintea meciului cu Grecia de la Atena, Radu Cosaşu şi-a antologat un articol publicat imediat după calificarea la Mondialul din Mexic,1-1 cu tot cu Grecia. La vremea respectivă, scriitorul îşi semna rubrica din ziarul Sportul cu celebrul pseudonim Belfegor
Acum 44 de ani, tot în noiembrie, unul, Belfegor, scria în Sportul, după un 1-1 tot cu Grecia, care ne califica la Mondialul din Mexic:
“Rareori mi s-a întîmplat să constat un asemenea straniu fenomen telegenic ca acel de duminică: jocul unei echipe, pe teren, starea ei nervoasă, psihologia ei, să se transmită - ca un virus - aparatelor care o filmau, operatorilor și regiei. Nervozitatea băieților a îmbolnăvit imaginile și inspirația. După golul lui Domazos, nerăbdarea și rateurile aparatelor au fost identice, ca trase la indigo cu jocul echipei. Spre final, simțeam că operatori și regie nu mai doresc altceva decît să filmeze ceasul și să-i lase lui Țopescu informarea cu privire la minge și jucători.
Nu spun că nu era un sentiment omenenesc ceea ce simțeau băieții pe teren, la aparate sau la microfon, dar vorba lui Mirodan în ultima sa piesă: “Cine v-a spus că toate sentimentele omenești sînt folositoare omului?”. Cum-necum, din tot ce am văzut duminică la televizor a reieșit clar că nu stăm bine cu nervii, în fotbal. Sîntem - cum zic neurologii - prea labili: trecem de la frică la entuziasm nechibzuit, căderi bruște de la entuziasm la autocritică. Emotivitate excesivă. Și mari amnezii. Uităm multe meciuri din campionat, uităm cotidianul fotbalistic care are puține sărbători și nici una din echipele de club nu invită la ode.
Nu puțini uită că am plecat fără nici o șansă în grupa asta afurisită, că grupa asta a fost cea mai grea din Europa, fără concesia vreunui Luxemburg sau Cipru. Se mai uită că logica unei grupe cu 4 echipe face ca fiecare echipă să joace de fapt un meci în 6 reprize a
