Cititorul care vede titlul acestui articol ar putea crede că la Zalău a fost descoperită o comoară, că arheologii au scos la lumină cine ştie ce artefacte sau obiecte preţioase. Nu este aşa, deşi n-ar fi exclus ca într-o zi să se găsească astfel de comori, ascunse de-a lungul mileniilor. Comoara despre care vorbim în articolul de faţă, nu este neapărat materială, ci mai degrabă una spirituală. Însă, la fel ca şi celelalte comori, este bine ascunsă privirilor. Este vorba despre impresionanta colecţie de carte veche a Bibliotecii Documentare a Casei Corpului Didactic Zalău. Biblioteca, adăpostită într-o încăpere spaţioasă a fostului Colegiu Reformat Wesselényi azi Colegiul Naţional ”Silvania” Zalău, reprezintă pentru cercetători, istorici, filologi dar şi pentru orice este interesat de carte veche, o adevărată comoară.

Surse bibliografice

A scrie despre Biblioteca Documentară a Cesei Corpului Didactic Zalău, despre fondul de carte veche existent aici, nu este un lucru facil. În primul rând, informaţia existentă şi accesibilă publicului larg este lacunară. Există succinte referiri la fondul de carte existent aici, postate pe pagina de internet a Primăriei Municipiului Zalău sau pe excepţionalul portal turistic Welcome to Romania, ambele surse inspirându-se din pagina de internet a Casei Corpului Didactic Sălaj. Există un articol substanţial legat de istoricul bibliotecii, al doamnei mrd. Denes Csilla, intitulat ”Istoria unei biblioteci uitate” şi apărut în ediţia electronică a revistei BiblioRev a Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, articol preluat în întregime în cartea ”De la Colegiul Reformat la CNS” a profesorului László László. Au mai apărut de-a lungul vremii o serie de articole în revistele de cultură sălăjene, multe dintre ele semnate de Ioan-Maria Oros – cercetător ştiinţific şi expert în carte veche la Muzeul Judeţe