Înzestrat cu totala incapacitate de a pricepe ceva, din ceea ce altora se înfățișează ca logic și elementar, domnul Băsescu se încăpățânează să se suie pe cadavrul pe care el însuși l-a construit și l-a lăsat în urmă. Joacă pe el tontoroiul, scoate limba și face scamatorii ghidușe. Cititorul meu s-ar simți îndreptățit să se întrebe despre ce cadavru grăiesc! Al țării nu poate fi. O țară, oricât de greu ar duce-o, nu moare niciodată. Belită și strânsă de gât, roasă de viermii unor rapacități care se înmulțesc, ea supraviețuiește tuturor ciumelor. Personajul asasinat este chiar domnul Băsescu. Cine l-a omorât? Asasinul domnul Băsescu e pitit în propria sa făptură. O limbuție fără margini, revigorată după ce a jucat, pe prostia și lașitatea altora, cartea coabitării, îl divulgă neîncetat. Firește că vorbesc despre un asasinat politic, omul Băsescu, din zgârciuri și învelit lucios cu piele, fiind viu, chiar insultător de viu. Cum să dai instrucțiuni de pe poziția unui mort? Cum să te înfățișezi fată mare când ai rulat în toate lupanarele?Cum să critici – nemărginit e, Doamne, tupeul unora! – acordul cu FMI când tu, chiar tu ai iscălit sau girat cele mai nefericite îndatorări și înjugări pe zeci de ani ale țării? Cum să te pui la dispoziția Guvernului cu înțelepciunea ta în materie de negocieri? Eu nu mă refer la negocierile cu Cășuneanu, la șmecheriile pe care cetățeanul Băsescu le-a făcut cu primarul Băsescu – acolo este academician – ci la o unică, citabilă, negustorie făcută pentru țară și în beneficiul ei? Nu, domnule Băsescu, nu te mai poți înfățișa, a mia oară, drept salvator. Oricât de mulți și proști am fi, nu te mai credem. Oricât de proști ar fi cei ce îți urmează, scăpătați și ei în materie de inteligență patriotică, oricât de bine ai jongla cu naivitățile și vulnerabilitățile înșirate generos pe tarabă de noua cârmuire, nu poți să ni te indici drept Mesi