Bătuţi, lăsaţi fără apă, mâncare şi asistenţă medicală, aşa erau trataţi evreii internaţi la ferma Staboli, care era situată la doar câţiva kilometri de Bistriţa. Peste 6000 de evrei din judeţ au fost internaţi în ghetou, parte din ei decedând din cauza condiţiilor vitrege.

Aproape 2500 de locuitori ai ghetoului proveneau din Bistriţa, în timp ce restul au fost aduşi din restul comunităţilor din judeţ. Organizarea ghetoului s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei Miklós Debreczeni. Ghetoul a fost organizat la ferma Staboli şi era format din mai multe barăci şi adăposturi pentru porci.

De evreii internaţi răspundea Heinrich Smolka, acesta fiind şi responsabil pentru copiii, femeile şi bărbaţii care şi-au pierdut viaţa în ghetou după ce au fost lăsaţi sub cerul liber îmbrăcaţi sumar la temperaturi scăzute, au fost privaţi de apă şi hrană sau nu primeau îngrijirea medicală necesară.

„Ghetoul era fixat într-o grădină împrejmuită cu reţea de sârmă, unde am stat 30 de zile. Evreii au fost lăsaţi să stea sub cerul liber, fără aşternut, fără apă, fără mâncare afară de ce au luat fiecare de acasă. După 10 zile s-a distribuit pâine 240 de grame de persoană zilnic, iar alte alimente nu s-au dat. (...)

Din cauza răului tratament complet neomenos, fără loc de dormit, fără posibilităţi de curăţire, cu closetele în mijlocul ghetoului, evreii s-au contaminat de păduchi şi s-au îmbolnăvit foarte mulţi, găsindu-şi moartea circa 30 de evrei, şi am auzit că au murit şi copii nou născuţi. În ghetou erau internaţi şi doctori evrei, care nu puteau să intervină în ajutorul bolnavilor fiindcă nu aveau medicamente,” povestea în 1945, Iosif Adolf, un economist de 49 de ani din localitatea Lunca.

Condiţiile inumane în care erau ţinuţi evreii sunt confirmate şi de către Herţeg Ignatie unul din medicii ghetoul